O capitală, două continente, un mix de culturi atât de contrastante, arome ciudate de la foarte dulce la condimentat, zâmbete ştrengare şi feţe prietenoase, zarvă şi totodată linişte.
Un oraş care nu îşi făcea loc defel în al meu bucket list dar care m-a cucerit iremediabil pas cu pas.
De ce nu mă atrăsese niciodată Istanbulul ca destinaţie turistică?
Fac parte din generaţia anilor ’80. Copil ce şi-a trăit primii ani ai copilăriei sub semnul comunismului, ca mai apoi să cunoască gustul democraţiei. Anii ’90 şi orizonturi noi.
Cine nu a avut rude sau prieteni care să nu facă comerţ în Romania anilor ’90 cu marfă de provenienţă turcească?
Ale mele neamuri mergeau destul de des şi erau aşteptate la întoarcere cu mare nerăbdare. Şi ştiu că sunteţi în acelaşi asentiment. Blugii turceşti erau istorie, tricourile sclipicioase şi adidaşii ne scoteau din anonimatul unei ere gri dar apuse.
Le purtaţi cu mândrie şi dacă cineva îţi făcea un compliment, afirmai cu dezinvoltură: “Sunt de la turci!”. Şi nu aş vrea să mă rezum numai la articole de îmbrăcăminte. Prima mea bicicletă Mountain Bike de culoare fucsia a fost achiziţionată de la turci. O mândrie de bicicletă. Ca să nu mai vorbesc de sucurile, dulciurile şi faimosul rahat turcesc ce ne îndulceau papilele gustative.
Şi cine nu-şi mai aduce aminte de consignaţiile şi boutique-urile ce erau punctul de desfacere pentru toată marfa ce avea provenienţă turcească.
Şi acum îmi amintesc boutique-ul chic unde mergeam cu mama şi îmi înnoia garderoba (Allergo din Bacău – eu fiind băcăuancă). Când primea marfă, la ora de deschidere eram prezente în faţa magazinului. De acolo se dădea ora exactă în materie de modă pentru copii.
Cam asta ştiam eu despre Istanbul. Nimeni nu păşise mai departe de porţile bazarului şi nu îmi povestise despre adevărata frumuseţe a acestui oraş. Mi se întipărise în minte ca Istanbulul este doar o piaţă de aprovizionare cu de toate. O imagine distorsionată faţă de ceea ce este realmente acest oraş. Şi ca turist ce mi-ar putea oferi!?!
Întâmplarea face ca în una din aventurile mele prin Asia să fac escală lungă de dimineaţa până seara în Istanbul şi astfel am decis să mă avânt în această piaţă uriaşă din care mă aşteptam să mă întorc doar cu câteva cumpărături.
Dar m-a dat peste cap şi o zi a fost suficientă pentru a-mi schimba impresia pe care mi-o construisem într-o viaţă. Vă mărturisesc că ulterior am profitat de o alta escală lungă de 2 zile pentru a o gusta mai pe îndelete. Şi de fiecare dată când voi merge spre Asia voi lua în considerare în momentul alegerii zborului, posibilitatea de a face escală în această capitală situată la hotarul dintre Europa şi Asia.
De ce m-aş întoarce ori de cate ori aş avea posibilitatea?
Istanbulul este poarta Europei spre Asia, o enciclopedie a culturilor, un cocktail de arome şi gusturi, o paletă vastă de culori, o infuzie de trăiri şi emoţii intense. Este linişte şi haos. Este credinţă. Este negustoreală.
Şi contrar aşteptărilor, vă voi descrie motivele pentru care m-aş întoarce de 1000 de ori în Istanbul plecând chiar de la experienţa trăită în faimosul bazar.
Un loc unic în care marketingul sau negustoritul modern este ridicat la rang de artă. Dacă vreţi o carieră în acest domeniu vă recomand un stagiu de câteva zile pe străzile pline de tarabe de prin Istanbul.
Îl vei aprecia cu siguranţă atâta timp cât eşti dispus să intri în jocul negustorilor.
O experienţă unică în care principalii protagonişti veţi fi voi înşivă şi aceşti experţi în marketing ce şi-au şlefuit talentul pe băncile aleilor din bazar.
Sunt fantastici. Şarmanţi. Îţi zâmbesc seducător şi intră în vorbă cu tine, atrăgându-te să intri în jocul lor. Te întreabă de pe ce meleaguri vii şi în aceste câteva secunde te citesc asemeni unui detector de gânduri, îţi studiază privirea şi nu mare îţi va fi uimirea când îţi va spune “Aşa-i că-ţi place rochiţa aia din dreapta sus agaţată pe umeraşul roz?”. Şi culmea este chiar rochiţa care ţie ţi-a atras privirea, în mintea ta gândurile încep să se împleticească şi nu ştii cum de ţi-a înţeles preferinţele vestimentare având în vedere că te-a privit mereu în ochi. Este o artă. Ochiul de negustor bine dezvoltat ai să spui! Aşa o fi!
S-a uitat în ochii tăi, ţi-a vorbit, ţi-a calculat unghiul, înclinaţia şi viteza privirii ? şi ştie exact ce-ţi place. Te cheamă să-ţi arate mai pe îndelete calitatea materialului, te invită să probezi, te complimentează, îţi mai lasă şi la preţ şi tu pleci cu rochia acasă. Win-win situation! ? Şi eu am căzut în jocul lor şi aveţi cuvântul meu că după ce am făcut câţiva zeci de metri am realizat că eu mă înnoisem cu o rochiţă. Parcă nedumerită, m-am oprit pe loc, m-am uitat în plasă să mai văd o dată ce cumpărasem, m-am uitat în urmă înspre taraba turcului şi primul lucru care mi-a venit în mine a fost: “Mi-ai făcut-o de data asta! M-ai îmbrobodit!”. Şi vă spun sincer că mi-a venit să zâmbesc şi să cred că investiţia făcută era chiar bună. Investiţia fiind experienţa trăită în acele câteva minute şi nu rochiţa în sine pe care nici în ziua de azi nu am îmbrăcat-o.
Bazarul este reprezentativ pentru viaţa din Istanbul. Este culoare.
Mirodenii adunate de prin toate colţurile lumii într-un singur loc. Dulciuri de la dulci la foarte dulci la tot pasul.
Terase unde kebab-ul este specialitatea meniului.
Multă gălăgie şi sunetul metalic al căricioarelor imense ce poartă marfa pe străzile înguste, ghidate manual de vânzători.
Iar această atmosferă primitoare este caracteristică peste tot în acest oraş. Încă de la sosirea pe aeroport veţi simţi căldura şi spiritul energic al acestui popor. Toţi vor să-ţi sară în ajutor şi să-ţi ofere cele mai de calitate servicii. Sângele de negustor nu-i părăseşte. Şi totuşi nu sunt deloc agasanţi.
Odată ieşiţi din vâltoarea bazarului, veţi descoperi o capitală spectaculoasă unde convieţuiesc paşnic de sute de ani culturi, religii şi stiluri arhitecturale diferite.
La fiecare escală, primul popas de oprire a fost piaţa din faţa Moscheei Albastre, o capodoperă a arhitecturii islamice.
Aflată în faţa acestei imensitaţi m-am simţit copleşită. În ciuda aşteptărilor, piaţa din faţa moscheei este plină de viaţă.
Vânzători ambulanţi de castane, porumb fiert sau copt, băuturi răcoritoare şi multă lume la plimbare sunt ingredientele care fac ca acest loc să fie fabulos atât în timpul zilei cât şi seara târziu.
Şi tot în această piaţă puteţi admira catedrala ortodoxa Sfânta Sofia.
Pisicile le veţi întâlni la tot pasul şi fac parte integrantă din viaţa de zi cu zi a acestei capitale. Relaxate şi parcă cu chef “de vorbă” (de alintat mai degrabă) le vei întâlni la fiecare pas în ipostaze care mai de care mai amuzante şi cu siguranţă îţi vor fura un zâmbet.
M-am plimbat pe străzi necontenit, fără o direcţie bine stabilită şi am redescoperit plăcerea de a gusta un kebab aşezată pe o bordură, de a bea un suc de rodii sau portocale preparat la moment din fructe proaspete, de a-mi alinta papilele gustative cu o prea dulce baclava.
Deşi eram ghiftuită nu i-am putut refuza plăcerea unui turc de a se juca cu mine în timp ce-mi pregătea dorduma (îngheţata lor tipică). Este un show spectaculos şi te vei distra pe cinste.
Am luat tramvaiul ce m-a dus până în Taksim, cartierul monden al oraşului şi fă o plimbare în timp ce admiri arhitectura construcţiilor şi de ce nu vitrinele invitante ale boutique-urilor ce vând rahat turcesc, baclava, sarailie, cafea şi ceaiuri.
Curioasă din fire, m-am îmbarcat pe o ambarcaţiune marină ce m-a purtat pe malul asiatic al Bosforului.
M-am pierdut prin cartierele: Üsküdar (tipic otoman), Kuzguncuk (evreiesc), Kadıköy (modern), Fatih (cartier plin de istorie), Fener (grecesc). Un mix de culturi atât de diferite dar care sunt atât de “vecine”.
Istanbul este magic. Şi aşa cum am mai spus sper ca pe viitor să am posibiltatea să retrăiesc această experienţă.
Sper că v-am convins şi că Istanbulul va fi una din destinaţiile de vacanţă. Şi având în vedere că despre Istanbul sunt multe de spus, vă promit că în curând voi face un articol detaliat despre ceea ce puteţi vizita în acest oraş cocktail.
Te astept in lumea mea! Inscrie-te acum la newsletter si vei fi la curent cu toate noutatile Hoinarind prin lume.
Daca iti place proiectul meu nu uita sa imi dai Like pe Facebook, Follow pe Instagram si un Share acestui articol.
Multumesc!