Tenerife … şi mă simt acasă

Sunt încă în căutarea unui loc pe care să-l numesc acasă. Mâine, poimâine voi împlini 35 de ani. Oau!

O afirmaţie “periculoasă”, ce unii ar interpreta-o în mod negativ. Însă am ales să-mi trăiesc viaţa în ritmul meu. Fără tipare impuse de bunele rânduiri ale societăţii şi acceptând deopotrivă  diversitatea celor din jur.   

Nu de puţine ori am fost întrebată “Tu de ce nu ai o casă?”. O întrebare firească, la care răspundeam sincer dar hazliu în acelaşi timp, spunând că încă călătoresc în speranţa că-mi voi găsi locul care să devină al meu “acasă”. Mulţi poate au perceput totul ca pe o glumă, însă era adevărul gol-goluţ!   

Călătoresc de mai bine de 12 ani şi aceste experienţe au fost baza de temelie a ceea ce sunt azi. Omul de azi puternic dar vulnerabil în acelaşi timp, cu  idealuri şi frici, cu vise şi dezamăgiri.  

M-am descoperit pe mine şi locurile în care eu m-aş simţi cel mai bine. Este totul legat de mare şi soare şi de energia pe care o acumulez când mă plimb pe malul mării.  

 Am văzut culturi şi obiceiuri stranii, am învăţat lecţii de viaţă şi am luat din fiecare ceea ce am crezut că-i mai bun.  

Dar cel mai important am văzut diferite feţe ale fericirii. Dacă stăm bine şi ne gândim,  definiţia fericirii în dicţionar este una singură însă modul de a trăi fericirea este atât de diferit. Şi văzând aceste feţe diferite ale fericirii, mi-am conturat o imagine clară despre cum cred că aş putea eu să ajung să trăiesc acest sentiment  atât de râvnit de toţi.      

Este o fericire care vine din lucruri mărunte, cultivate şi îngrijite zi după zi.

Îmi place să călătoresc şi să vă povestesc  aventurile mele, fac prăjituri, îmi “venerez” pisica (the boss), socializez şi stau la cioace cu “lumile” şi iubesc apa, marea, oceanul. Şi în prezent sunt corporatista!?!

Ordinea în care mi-am înşiruit bucuriile vieţii este aleatorie. Nu-mi cereţi să vă fac un top 10!

Şi dacă aproape toate plăcerile vieţii mele mă pot urma oriunde, MAREA va rămâne mereu acolo unde-i este locul.

Înţeleaptă-i vorba: “Vine muntele la Mohamed sau Mohamed la munte!?!”.

Hawaii pentru mine a fost o revelaţie şi de atunci lumea mi s-a dat peste cap. Vreau o viaţă în care 3 perechi de bermude, 2 de şlapi şi un costum de baie să-mi fie suficiente pentru un an întreg.   

Însă este departe, prea departe de rădăcinile mele. Poate peste ani  îmi voi schimba ideea?. Niciodată să nu spui niciodată!

Îmi doresc ca într-o bună zi să trăiesc pe o insulă la malul oceanului.  

Şi tot continui să călătoresc, să caut şi să experimentez.

Acum  vreun an, în februarie, am ajuns în Tenerife. Insula în arhipelagul Insulelor Canare, undeva în mijlocul oceanului.

Insulele Canare pentru mine sunt un Hawaii european. O asemănare covârşitoare din punct de vedere al climei, reliefului, florei şi faunei şi nu în ultimul rând al spiritul prietenos şi cald al localnicilor. Ritm lent şi relaxat.

Şi totuşi de unde această asemănare? Localizate aproape diametral opus pe globul pământesc, însă amândouă în zona Tropicului Racului  aproape echidistant: Canare deasupra şi Hawaii dedesubt.

Hawaii are ca punct în plus diversitatea plajelor şi oceanul spectaculos. Însă Canare sunt mai aproape de rădăcinile mele, de cultura şi mentalitatea cu care am crescut.   

Tenerife, singura insula din insulele Canare pe care am vizitat-o, m-a vrăjit din primul moment în care am pus piciorul în afara aeroportului. Ca drept urmare m-am reîntors şi Revelionul 2020 l-am petrecut acolo la cald.  

Era februarie şi veneam de la temperaturi de iarnă. Ora 23.00. Acolo era cald şi umed şi primul instinct pe care l-am avut a fost să-mi dau hanoracul jos şi să rămân în mânecă scurtă. Seara nu era chiar de mânecă scurtă însă hanoracul mi se părea prea gros.

Palmieri peste tot de o parte şi de alta a străzilor. Oameni calzi şi mereu cu zâmbetul pe buze.

Este un loc unde atmosfera de vacanţă, de relaxare  se simte.

Spaniolii sunt oameni faini, cu chef de viaţă şi sângele latin ce le curge prin vene este “pura vida”.

 Sudul insulei este modern, plin de resorturi şi hoteluri şi este sufletul petrecerilor ce ţin până în zori.

El Medano este fabulos. Plajele întinse şi vântul puternic fac din această zonă paradisul pasionaţilor de sporturi pe apă – windsurf şi kitesurf. De la copii şi până la persoane în vârstă îşi consumă energia şi adrenalina înfruntând valurile.

Mărturisesc că am stat vreo oră pe acea plajă  şi am privit cum se petrece tot procesul de la pregătire şi până la acţiunea din mijlocul valurilor. Kitesurfing-ul mă atrage şi sper ca într-o bună zi să mă urc şi eu pe o placă şi purtată de un “zmeu” sa călăresc valurile.    

Mergând înspre sud, întâlneşti staţiunile Los Cristianos şi Playa Las Americas. Seara este forfotă , exclusivism, cluburi moderne, muzica la maxim şi chef de distracţie.

Ziua este linişte şi terasele te îmbie să serveşti dis de dimineaţă o cafea “alcoolizată” tipică insulei Tenerife – El Baraquito (băutură pe bază de cafea şi lichior garnisită cu scorţişoară). Puteţi servi o gustare cu o porţie de nachos şi o bere rece. Acolo nu vei avea niciodată problema frigului.       

Cel mai pestriţ apus din viaţa mea l-am văzut pe plaja Los Cristianos. Un apus electric sau electrizant!

Nordul insulei este liniştit şi este perfect pentru o vacanţă liniştită şi relaxantă în contact strâns cu natura.

Centrul insulei este dominat de bătrânul locului, vulcanul El Teide. Aşadar, Tenerife este o insulă vulcanică, punct comun cu insulele din Hawaii.    

Peisaje lunatice, parcă rupte dintr-o altă lume, te întâmpină de-a lungul traseului ce te conduce la poalele celui mai înalt punct al Spaniei Pico Viejo (3.718 m) şi celui de-al treilea vulcan ca mărime din lume.  

În februarie anul trecut nu am reuşit să urc până sus întrucât telecabina era închisă din cauza vântului puternic. Însă am fost norocoasă în prima zi a anului 2020 când am urcat până sus. Am inceput anul cu o zi perfectă pentru sufletul meu.  

Dimineaţa serveam un pahar de şampanie pe plajă El Medano în timp ce priveam zmei  în aer, la prânz am urcat pe El Teide şi am admirat insula de deasupra norilor.

Priveliştea este magică şi te încarcă de energie  pozitivă. Oceanul se vedea în zare. Estul insulei era scăldat în soare în timp ce vestul era acoperit de nori şi ploua. O insulă împărţită în două.       

Fauna şi flora ce trăieşte în  zona vulcanului este de o frumuseţe rară. Deşi este o zonă stâncoasă şi aridă.  

Înspre după-amiază m-am îndreptat spre vestul insulei zona Puerto de la Cruz şi m-a prins o ploaie măruntă şi caldă aşa ca de vară. Am înaintat apoi spre Icod de los Vinos şi vremea s-a înseninat. Am profitat şi am făcut o plimbare prin cochetul oraş până am ajuns la parcul unde veghează un alt bătrân al insulei El Drago.  

Şi ca de fiecare dată, atunci când ajung pe meleaguri îndepărtate, dau o tură şi prin capitală. Santa Cruz de Tenerife, deşi este un oraş port comercial, s-a dovedit a fi cochet. Situat la malul mării, cu un centru presărat de străzi pietonale, palmieri, cafenele şi localuri chic, Santa Cruz de Tenerife te face să te simţi mereu în vacanţă.

Mi-a plăcut mult piaţa centrală veche unde localnicii îşi vând produsele tradiţionale, fructe exotice şi legume “autohtone”.    

Este un spectacol pentru ochi şi papilele gustative. Sunt o pofticioasă din fire şi nu m-am putut abţine să nu mă opresc la tarabe şi să nu cumpăr o chiflă de pâine, o bucată de brânză şi un mix de produse din carne.

M-am aşezat pe o bancă în mijlocul pieţii şi am servit un prânz pe cinste cu câţiva euro (3-4 euro). Am cumpărat şi un papayape care l-am servit drept desert pe plaja Las Teresitas, situată la câţiva kilometri  de capitală.   

O insulă cocktail. Vulcani şi mare, ploaie şi soare, cald şi răcoare, palmieri şi ienuperi, rocă vulcanică şi nisip, fructe colorate, mâncăruri cu influenţe europene şi marocane şi oameni veseli.

Pura vida! Pe bună dreptate este supranumită “insula primăverii eterne”.   

O insulă pe care aş putea să o pun pe lista mea de opţiuni “acasă”. Dar îmi dau timp. Mai hoinăresc.

Îmi doresc să experimentez şi celelalte insule din arhipelagul Canare şi să văd care-i viaţa pe acolo.

Este un vis însă îmi doresc ca peste ani să ajung să trăiesc într-un loc care să-mi permită să fiu mereu lângă mare. Nu contează dacă  vor trece 2, 5, 10 sau 15 ani. Important este să-ţi atingi visul.  

Monologul din filmul Big Kahuna este scuza mea pentru frazele iniţiale.

“RELAXEAZӐ-TE. NU TE SIMȚI VINOVAT DACӐ ÎNCӐ NU ŞTII CE VREI DE LA VIAȚӐ. PERSOANELE CELE MAI INTERESANTE PE CARE LE-AM CUNOSCUT, LA VȂRSTA DE 25 ANI NU ŞTIAU CE DRUM SӐ URMEZE ÎN VIAȚӐ. PERSOANELE DE 40 ANI CELE MAI INTERESANTE, ÎNCӐ NU ŞTIU CE VOR DE LA VIAȚӐ!”

Te astept in lumea mea! Inscrie-te acum la newsletter si vei fi la curent cu toate noutatile Hoinarind prin lume.

Daca iti place proiectul meu nu uita sa imi dai Like pe Facebook, Follow pe Instagram si un Share acestui articol.

Multumesc!